În Paris, pe malurile Senei, am văzut detașamente întregi de țigani români, mari și mici, care își duceau traiul în rulote. În România, într-un sat transilvănean, am văzut case țigănești maiestuoase, de-a dreptul castele-mpărătești, dar cu ogrăzile pustii și lacăte la uși.
Totodată, la Valenton, localitate aflată în imediată apropiere de Paris, am întâlnit zeci de cetățeni ai Republicii Moldova care, asemenea rromilor de peste Prut, trăiau în rulote sau în căscioare improvizate. Despre unii dintre ei se spune că ar avea case foarte scumpe în Moldova dar în care, din păcate, nu locuiește nimeni.
„Construim case uriașe, dar ajungem să ne ducem traiul în colibe.”
- Am reveni acasă, dar nu avem ce face acolo, mi s-a confesat unul dintre moldovenii întâlniți la Valenton.
- Ce folos că avem un acoperiș de-asupra capului în țară, dacă nu avem ce pune în gură? mi-a zis un alt basarabean.
- Am plecat din țară pentru câțiva ani, până să-mi ridic o casă și să-mi dau copiii la o școală bună, dar, când am revenit în sânul familiei, am înțeles că trebuie să mai plec pentru o perioadă și, uite-așa, perind lumea de mai bine de zece ani, mi s-a plâns un omuleț originar din nordul țării. Cine pleacă o singură dată de-acasă cu coada între vine, riscă să rămână cu ea acolo toată viața. Așa am pățit eu și așa au pățit alte sute de mii de moldoveni, a spus el conclusiv.
„Cine-i harnic și muncește, are tot ce vrea, cine bea și chefuiește, are tot așa.”
Despre moldoveni putem spune că sunt harnici, muncitori și că nu chefuiesc mai mult decât reprezentanții altor popoare, dar oricum continuă să fie săraci. Deși o parte dintre ei câștigă anumite sume de bani și își construiesc case, tot săraci rămân. Ajungem la concluzia că a avea casă nu înseamnă a fi și bogat. Oare ei, bieții noștri moldoveni, nu-și investesc banii corect? Ori de vină sunt acei pe care i-am ales să ne conducă țara, dar nu creează condiții suficient de bune, pentru ca imigranților moldoveni să nu le fie frică să-și investească banii în diverse activități lucrative aici?!
Am discutat cu mulți moldoveni reveniți din străinătate, care au vrut din toată inima să se lanseze în afaceri, însă birocrația și corupția din țara noastră pur și simplu i-a speriat.
- În Republica Moldova riști să dai faliment înainte să reușești să-ți deschizi propria firmă, a spus cineva.
Asta este realitatea.
La Chateau de Vincennes, zonă în care se adună foarte mulți conaționali de-ai noștri, pentru că acolo este stația terminus a microbuzelor care aduc pasageri și colete din Moldova, un bărbat din Ruseștii Noi se jeluiește că în acest an livezile de piersici sunt pline de roadă, însă țăranii nu au unde s-o vândă, pentru că mulți exportatori refuză să le cumpere marfa din cauza taxelor impuse de stat, care sunt de-a dreptul exagerate, ceea ce le reduce substanțial profitul.
Moldovenii sunt harnici ca niște furnici, ca niște albine, statul însă, diriguit de-o haită de politicieni insensibili, mereu le pune bețe în roate.
Sunt de părere că ei, moldovenii, au făcut tot ce le-a stat în putere ca să schimbe ceva în țara asta. Ce au făcut însă politicienii pentru ea?