Decizia unei instanţe judecătoreşti din Turcia de a bloca accesul unei persoane la site-urile  Google a costat statul turc 8500 euro.
Recent, Curtea Europeană a Dreptulrilor Omului (CEDO) a adoptat hotărîrea Ahmet Yıldırım c. Turciei, în care a constata violarea articolului 10 (Dreptul la libera exprimare) din Convenţia Europeană pentru Apărarea drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale (Convenţia). Cauza vizează o hotărâre judecătorească prin care a s-a decis blocarea accesului la Site-urile Google pe care era postat un site al reclamantului acuzat de comiterea unei infracţiuni de profanare a memoriei lui Atatürk.
Reclamantul, Ahmet Yildirim, este un cetăţean turc, născut în 1983 şi care locuieşte în
Istanbul (Turcia). El deţine şi administrează un site aflat în gestiunea serviciului
«Google Sites» (http://sites.google.com/), pe care îşi postează lucrările ştiinţifice şi opiniile sale cu privire la diverse probleme.
La 23 iunie 2009, Curtea Penală din Denizli a decis blocarea site-ul respectiv, iar proprietarul acestuia a fost acuzat de profanarea memoriei lui Atatürk. Decizia judecătorească a fost adoptată ca o măsură preventivă în cadrul unei proceduri penale pornite împotriva proprietarului site-ului şi a fost prezentată spre executare Administraţiei Telecomunicaţiilor şi Informaţiei (ATI).
La scurt timp, ATI a solicitat instanţei de judecată să extindă sfera de aplicare a decizei de blocarea accesului la site-urile Google, care găzduişte nu doar serviciul în cauză, ci şi site-ul reclamantului. ATI a declarat că aceasta este singurul mijloc tehnic de blocare a acestui site ofensator, odată ce proprietarul său este domiciliat în străinătate.
Astfel, ATI a blocat accesul la Site-urile Google, iar dl Yıldırım a ajuns în imposibilitatea de a-şi accesa propriul site. Toate încercările sale ulterioare de remediere a situaţiei nu au avut succes, din cauza decizei judecătoreşti menţionată.
În aceste circumstanţe, dl Yıldırım a depus o cerere la CEDO în temeiul Articolului10 (libertateade exprimare) din Convenţie, în care s-a plâns că este în imposibilitate de a-şi accesa propriul Internet-site, din cauza unei măsuri preventive adoptate în contextul urmării penale care nu are nicio legăturăcu elsau cu site-ul său. Reclamantul a menţionat că măsurile preventive aplicate i-au încălcatdreptulsău la libertateade a primi şi  de a comunicainformaţii şi idei.
Articolul 10 din Convenţie garantează fiecărei persoane dreptul la libera exprimare şi se aplică nu doar în ceea ce priveşte conţinutul informaţiei, ci şi modalităţile de diseminare a acesteia.
CEDO a reţinut că blocarea tehnică de către ATI a accesului la site-urile Google nua fosto interdicţie de blanchetă, ci, mai degrabă, o restricţie de a avea acces la reţeaua Internet. Cu toate acestea,efectullimitatalrestricţieinu adiminuat şi semnificaţia ei, ţinând, în special, cont de faptul că Internetula devenit în perioada contemporană unuldintre principalele mijloacede exercitare a dreptuluila liberaexprimare şi de informare. Prin urmare, măsura restrictivă în cauză ridică problema interferenţei autorităţilorpubliceîn dreptulreclamantuluila libertatea de exprimare. O interferenţă a unei autorităţi publice vine în contradicţie cu prevederile Articolului 10 din Convenţie cu excepţia cazurilor în careaceastea este prevăzută de lege, urmăreşte un scoplegitim şi este necesară într-osocietate democratică,pentru atingereaunor astfel de obiective.
Conform Legii Republicii Turcia nr. 5651 din 4 mai 2007 privind reglementarea publicaţiilor pe Internet şi lupta împotriva infracţiunilor comise pe Internet, o instanţă de judecată poatedispuneblocarea accesuluila materialele publicate peInternetîn cazul în careexistă suficeinte motive de a bănui conţinutul acestora poate cauza comiterea unei infracţiuni. Cu toate acestea,nici Google Sites, nici site-uldlui Yıldırım nu au constituit obiectul unei proceduri judiciareîn acest caz. Deşi în decizia sa din 24 iunie 2009 instanţa de judecată a constatat că Google Sites era responsabil pentrusite-ul pe care îl găzduia, nicio prevedere din Legea nr. 5651 nu dispune blocareaaccesului la Internet.
În opinia Curţii Europene, faptul blocării accesului la Internet este oconsecinţă adreptului intern, care nu a prevăzut oarecare obligaţiipentru instanţele de judecată de a examinadacă a fost justificată blocareaen-gros a Google Sites. Instanțele de judecată ar fi trebuit să ia în calcul o astfel de măsură poate duce înspre limitarea accesului la o cantitate enormă de informaţie, ceea ce afectează, în mod direct,drepturile utilizatorilor de Internet şi areunefect indirect semnificativ.
Astfel, efectele măsurilor preventive menţionate au un caracter arbitrar, iar decizia judecătorească de a bloca accesul la Internet a fost insuficientă pentru a preveni abuzul. Prin urmare, a avut loc încălcarea Articolului 10 din Convenţie. Curtea a acordat reclamantului 7500 euro cu titlu de prejudiciul moral şi 1000 euro cu titlu de costuri şi cheltuieli.
Menţionăm că Republica Moldova a fost condamnată de mai multe ori la CEDO pentru încălcarea Articolului 10 din Convenţie în ceea ce priveşte liberatea de exprimare, printre cauzele relevante menţionându-se: Manoli şi alţii c. Moldova, Guja c. Moldova, Busuioc c. Moldova, Amihalachioaie c. Moldova, Timpul Info-Magazin şi Anghel c. Moldova, Flux c. Moldova ş.a.

URMĂREȘTE POLITIK.MD PE