În Republica Moldova, 7 aprilie 2009 a fost o zi „tragică, stranie, ambiguă, dar un punct de cotitură” a comentat analistul politic kîrghîz, Nur Omarov, într-o intervenţie la postul de radio „Golos Rossii” (Vocea Rusiei), aniversarea unui an de la evenimentele tragice din aprilie din Republica Moldova, care a coincis cu izbucnirea unor noi proteste în Kîrghîstan.
Potrivit expertului, ceea ce s-a întâmplat la Chişinău, după ce „forţele politice, nemulţumite de rezultatele alegerilor parlamentare, au scos mulţimea în stradă, nu poate sau nu se vrea a fi explicat”. După arborarea drapelului României pe edificiul Preşedenţiei, „a fost clar că va fi o nouă Moldovă”.
„Spre deosebire de alte state post-sovietice, explică Nur Omarov, această revoluţie [din Moldova], nu a avut o culoare proprie. A fost o revoluţie cameleon. În sensul că oricine poate să o prezinte în continuare în culorile pe care le doreşte. Comuniştii până în prezent, numesc acele evenimente tentativă de lovitură de stat. Iar noua guvernare îi acuză de instigare la dezordine pe predecesorii săi”.
7 aprilie mai semnifică şi începutul decăderii comuniştilor, asemeni „Waterloo-lui” [Bătălia dintre coaliţia anglo-aliaţilor şi armata franceză a lui Napoleon I, din iunie 1815, în apropierea localităţii Waterloo din Belgia de astăzi, care semnifică sfârşitul Imperiului napoleonian].
La rândul său, analistul politic de la Chişinău, Oazu Nantoi, citat de „Golos Rossii”, este de părere că „pentru ex-preşedintele Voronin trebuie de găsit insula Sfintei Elene [insulă situată în Estul Oceanului Atlantic pe care a fost exilat Napoleon, după Waterloo]. Dar nu se ştie dacă aceasta va ajuta Moldovei”.
După un an de la evenimentele din 7 aprilie, Republica Moldova „nu are Parlament, preşedinte [al ţării] sau o perspectivă coerentă”, a mai adăugat expertul moldovean. A rămas doar data de 7 aprilie şi mai multe interpretări. Această zi este un început şi un sfârşit, a conchis Oazu Nantoi pentru postul de radio rus.