Recent, prin adoptarea hotărâriii G.B. şi R.B. c. Moldovei (cererea nr. 16761/09), Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) a stabilit un prag-limită al prejudiciului moral pe care îl poate primi pacientul-victimă a neatenţiei sau incompetenţei medicilor. E vorba de suma de 12.000 Euro! O sumă record pentru jurisprudenţa relevantă în domeniul practicii medicale.
Reclamanţii, G.B. şi R.B., care au solicitat Curţii Europene să li se accepte anonimatul, sunt soţie şi soţ. La 4 mai 2000, G.B. în vîrstă de 32 ani, a născut un copil. Şeful secţiei ginecologie a spitalului raional Ştefan-Vodă, dl B., i-a efectuat reclamantei o operaţie prin cezariană. În timpul intervenţiei chirurgicale, medicul, din greşeală, a înlăturat ovarele şi trompele uterine, fără a avea acceptul în acest sens, al pacientei sau al soţului ei, care, la moment, se afla în imediata apropiere, în coridor. Operaţia dată i-a cauzat reclamantei menopauza prematură. Respectiv, din anul 2001 ea este nevoită să urmeze un tratament hormonal de substituţie, pentru a contracara efectele menopauzei precoce. Potrivit medicilor, ea urmează că continue acest tratament până la vârsta de 52 - 55 ani, după care va fi nevoie de alt tratament.
După anchetarea cazului de procuratură, la 15 martie 2005, judecătoria Căuşeni a condamnat medicul B. pentru neglijenţa în serviciu ce a cauzat un prejudiciu grav sănătăţii şi integrităţii corporale victimei. El a fost condamnat la 6 luni pedeapsă cu închisoarea, cu suspendarea executării pe un termen de un an de zile. La 11 mai 2005 Curtea de Apel Bender a menţinut hotărârea primei instanţe. La 2 august 2005, Curtea Supremă de Justiţie a casat soluţiile instanţelor inferioare şi a adoptat o nouă hotărâre prin care B. a fost găsit vinovat, însă a fost absolvit de răspundere penală, deoarece a expirat termenul de atragere la răspundere penală.
În martie 2007, reclamanţii au înaintat o acţiune civilă împotriva spitalului raional Ştefan-Vodă şi B., solicitând compensaţii în mărime de 9.909 lei cu titlu de prejudiciu material, un milion lei şi respectiv 100.000 MDL cu titlu de prejudiciu moral. De asemenea, ei au cerut instanţei să oblige spitalul să-i acorde reclamantei tratament gratuit pentru toată perioada prescrisă de medici. Avocatul reclamanţilor a prezentat o notă explicativă detaliată şi dovezi pentru fiecare capăt de cerere, inclusiv diverse rapoarte medicale, costul consultaţiilor medicale, analize de laborator şi tratamentul, precum şi sentinţa de condamnare a medicului.
La 18 septembrie 2007, Judecătoria Căuşeni a admis parţial cererea reclamanţilor, obligând spitalul să-i acorde reclamantei tratament medical gratuit până în anul 2020. De asemenea, instanţa le-a acordat 1.119 MDL cu titlu de prejudiciu material şi 5.000 lei, respectiv, 1.000 lei cu titlu de prejudiciu moral.
La 24 ianuarie 2008, Curtea de Apel Chişinău a casat parţial hotărârea primei instanţe, mărind cuantumul prejudiciului moral la 10.000 MDL. Curtea Supremă de Justiţie, la 24 septembrie 2008, a menţinut decizia instanţei inferioare.
În faţa CEDO, reclamanţii s-au plîns, în temeiul Articolului 8 din Convenţia Europeană, că instanţele naţionale nu li-au acordat o compensaţie suficientă pentru prejudiciu cauzat.
CEDO a constatat în unanimitate violarea Articolului 8 din Convenţia Europeană, reiterând că unica chestiune ce urmează a fi abordată este cuantumul despăgubirilor. Astfel, instanţele naţionale au adjudecat reclamanţilor echivalentul sumei de 607 EURO cu titlu de prejudiciu moral. Această sumă este sub limita minimă a compensaţiilor acordate de CEDO. Efectul devastator a pierderii abilităţii reclamantei de reproducere şi problemele de sănătate pentru o perioadă îndelungată de timp impune o satisfacţie echitabilă suficientă, conform jurisprudenţei aplicate în cazuri similare în contextul european. În consecinţă, CEDO a acordat reclamanţilor suma globală de 12.000 euro cu titlu de prejudiciu moral.
În context, CEDO a făcut şi o recomandare, potrivit căreia Guvernul R. Moldova ar fi putut introduce asigurarea obligatorie asupra neglijenţei profesionale în instituţiile medicale, pentru a face posibil ca victimele medicilor să poată beneficia de o plată adecvată cu titlu de  despăgubiri. Această recomandare va aduce, inevitabil, modificări în politicile instituţiilor medicale din R. Moldova, una dintre inovaţiile în domeniu fiind asigurarea obligatorie asupra neglijenţei profesionale în instituţiile medicale. Va responsabiliza această măsură profesionalismul medicilor sau va satisface cît de cît prejudiciile suportate de pacient, vom vedea pe parcurs.
Conform art. 14 (3) din Legea nr. 411 din  28.03.1995 ocrotirii sănătăţii „Lucrătorii medico-sanitari şi farmaceutici poartă răspundere pentru incompetenţa profesională şi  încălcare a obligaţiunilor profesionale, conform legislaţiei în vigoare”. În Republica Moldova nu există, la moment, un sistem de asigurare obligatorie asupra neglijenţei profesionale în instituţiile medicale.

URMĂREȘTE POLITIK.MD PE