Politic Social Economic Extern Transnistria Interviuri Cultural Divertis Sport
Scrie o știre          Toate articolele           Sondaje           Opinii           Horoscop           Infografic
Transnistria fierbine „în sucul propriu”

Interviu cu jurnalistul și activistul Roman Konoplev, fondatorul portalului dniester.ru.
Ați activat mai mulți ani la Tiraspol în calitate de jurnalist. De ce ați hotărât să părăsiți regiunea?
De Transnistria nu mă leagă doar ultimii ani de muncă petrecuți acolo. E regiunea unde am crescut, unde am mers la grădiniță, unde am absolvit școala, apoi colegiul. Acolo m-am întors după nouă ani petrecuți în Rusia, unde mi-am continuat studiile și am fost implicat în politică. M-am reîntors în regiune în 2002 și în toți acești ani mi-am dedicat timpul presei online libere. Am coordonat o echipă de entuziaști cu care împărtășeam aceleași idei. În același timp eram redactor-șef la un ziar, aveam o emisiune la radio și lansam site-uri politice.
În timpul conducerii lui Smirnov, doar el și persoanele din anturajul său decideau. Aveau o atitudine personală față de media. Nu credeau în eficiența Internetului și ziarelor. În percepția lor, produsul principal care poate influența opinia publică este doar televiziunea. Celelalte genuri de presă erau pentru ei în plan secund. De aceea, în „perioada smirnovistă” în Transnsitria aproape 90% din site-uri şi ziare îşi permiteau să aducă critici la adresa conducerii. Da, au fost incidente, dar au fost şi cazuri fericite, când, de exemplu, ziarele au câştigat în instanţe în faţa serviciilor speciale. În vara anului 2011, pe mine şi pe colegii mei au încercat să ne aducă în judecată pentru articolele critice la adresa judecătorilor care au fost răspândite pe Internet, dar procesul n-a avut vreo finalitate. Deşi judecătorul a depus mult efort, am dat dovadă de solidaritate, care, din păcate, lipseşte jurnaliştilor din Transnistria.
Odată cu venirea lui Şevciuk la conducerea regiunii şi a echipei sale s-a schimbat atitudinea faţă de sfera mediatică. Noii veniţi privesc la conţinutul portalurilor necontrolate ca la un pericol. Şi sunt gata să apeleze la orice metode împotriva celor care nu gândesc ca ei. Nu contează că eşti autorul unui site, jurnalist, deputat sau altceva.
Plecarea mea din Tiraspol are conotaţii politice. În campania electorală din 2011 am apărut cu mai multe texte critice la adresa lui Şevciuk şi Smirnov. Poziţia mea personală nu era un secret – îl susţineam pe Anatol Kaminski. Din cele trei figuri la acel moment Kaminski era în ochii mei cea mai bună variantă.
La 11 aprilie 2012 o sursă de încredere mi-a recomandat să plec cât de repede pot din regiune, mi-a zis că vor să-mi fabrice un dosar. Mi-a zis că pentru securitatea mea ar trebui să părăsesc regiunea în maxim două ore. Am plecat imediat. Soţia a rămas să strângă lucrurile, ne-am înţeles să ne întâlnim într-o localitate din apropierea Odessei.
În consecinţă, în timp ce ea strângea lucrurile, în uşă au început să bată. Erau mai mulţi oameni...După un timp au plecat aceşti oameni. Probabil şi-au dat seama că au întârziat. Telefonul îmi era ascultat cel mai probabil, acolo mergea vorba de două ore, eu am fugit mai repede. După o oră, a fugit şi soţia mea.
Portalul nostru a mediatizat situaţia pictorului-decorator Gaisanenco din Ucraina, care a fost condamnat la câţiva ani pentru afişe critice la adresa lui Şevciuk. L-au eliberat după cinci luni, după ce l-au graţiat. La fel, cu câteva luni în urmă a ajuns în închisoarea de la Tiraspol un tânăr din Chişinău (n.t.- Alexandru Coliban). De asemenea a fost condamnat la câţiva ani pentru că a lipit afişe electorale despre Şevciuk.
Când ați creat site-ul dumneavoastră? Povestiți despre încercările care au fost făcute de a-l distruge
Site-ul a început să funcționeze din 2009. În perioada de până la ultimele alegeri electorale s-a întâmplat o singură dată în perioada august-septembrie 2009. Au existat atunci suspiciuni ca acesta ar fi un ecou al luptei clanurilor ucrainene. Atunci am fost „atinşi” tangenţial, cel mai probabil am fost atacaţi pentru vreo eventualitate. Ucraina nu este o regiune cheie pentru portalul nostru. Acest caz nu reprezintă nimic pe fundalul problemelor din 2012.
Cele mai multe atacuri au fost în primăvara şi vara acestui an. Au existat şi jertfe. Am fost nevoiţi să schimbăm compania care ne oferea servicii de hosting. Aceasta companie a suferit pierderi semnificative de pe urma atacului la site-ul nostru. Ulterior am fost nevoiţi să apelăm la ajutorul unor persoane competente care neutralizau atacurile. Sunt nişte servicii costisitoare, dar pentru mine era o problemă de principiu. Autorităţile din Transnistria au apelat şi la alte metode – au cheltuit resurse pentru a crea un site-copie cu o denumire asemănătoare. Acolo erau publicate articole false semnate cu numele meu. Dar şi această intenţie a lor nu s-a scondat cu nimic – acest site a fost neutralizat. Ulterior, persoanele angajate au încercat să spargă parola la baza noastră de date.
Sursele mele din Tiraspol mi-au comunicat că toate aceste acţiuni împotriva site-ului nostru se desfăşoară cu controlul şi finanţarea KGB-ului.
Într-un final, toate tentativele lor au fost încununate de o altă acţiune în stilul nord-coreean. De pe 8 noiembrie 2012 accesul către site-ul dniester.ru a fost blocat pentru toţi utilizatorii de Internet din Transnistria. Acest lucru a fost posibil datorită implicării tehnice a companiei prestatoare de Internet din regiune, care deţine monopolul. Aşa cum a fost stabilit ulterior, acest lucru a fost făcut la cererea serviciilor speciale, fără vreo decizie de judecată. Au invocat două motive: precum că articolele de pe site-ul nostru încalcă două articole din Codul Penal al rmn – legat de calomnie şi interceptări telefonice.
Odată cu schimbarea conducerii de la Tiraspol, s-a îmbunătăţit sau nu respectarea drepturilor omului în Trasnsnistria?
Situaţia s-a înrăutăţit semnificativ. Comportamentul batjocoritor al autorităţilor transnistrene nu dă nicio speranţă la îmbunătăţirea situaţiei pe viitor. Se pare că Şevciuk ia exemplul lui Turkmenbashi (n.t. –fostul preşedinte al Turkmenistanului, considerat unul dintre cei mai mari dictatori ai lumii). În căutarea unor adepţi el mizează pe un electorat nechibzuit. Fiind fost miliţian cunoaşte acest electorat nu din auzite. Îşi demonstrează puterea. Iubeşte să intervină.
În Transnistria poţi să te simţi în siguranţă doar dacă te afli în tagma admiratorilor actualei conduceri. În caz contrar îţi vor lua tot ce pot: sănătate, libertate şi proprietate.
Ați citit raportul expertului ONU, Thomas Hammarberg, în privința situației drepturilor omului în Transnistria? În ce măsură reflectă el realitatea?
Raportul demonstrează multe aspecte neplăcute ale situaţiei actuale. În el nu se zice nimic despre drepturile politice şi libertatea de exprimare, dar cred că Hammarberg a intenţionat să nu irite prea mult Tiraspolul. 
În consecinţă, cuvintele lui au întors pe dos propaganda oficială. În Transnistria nici televiziunea, nici mass media oficială nu au informat populaţia despre conţinutul raportului. Toţi au relatat în două cuvinte. În schimb au depus efort comentând. Cuvintele lui Hammarberg au fost repovestite după bunul plac al propagandei locale. Au menţionat că Hammarberg a zis că în ţările europene există aceleaşi probleme ca şi în regiunea transnistreană şi chiar probleme mai grave. Au comentat că Hammarberg ar fi de acord cu faptul că toate problemele legate de drepturile omului sunt legate de Moldova şi de conflictul nesoluţionat. Aceasta a ajuns la publicul transnistrean referitor la raportul ONU.
Orice sferă de activitate din Transnistria se situează în afara normelor dreptului internaţional. Acolo funcţionează legi şi percepţii locale. Justiţie de buzunar. Serviciile speciale care funcţionează ca instrument împotriva celor care au viziuni diferite. Sistemul penitenciar e unul în care funcţionează mecanismul cumpărării libertăţii sau cumpărării unei vieţi străine. Dacă plăteşti te lasă la libertate chiar dacă ai tăiat oameni.
Şi nimeni nu poate să se adreseze nicăieri pentru că sistemul judecătoresc transnistrean nu există pentru întreaga lume. Nu există judecătorie, procuratură. Rezolvarea acestor întrebări este în competenţa ţărilor garante. Dar, judecând după tot ce se întâmplă, nu le prea interesează aceste probleme. Sunt prea preocupate cu geopolitica.
CEDO a dat câștig de cauză celor 3 școli cu predare în grafia latină din Bender, Grigoriopol și Râbnița. Totuși, până acum nu le-au fost restituite sediile și nici îndeplinite celelalte puncte. De ce credeți că se tărăgănează?
E o problemă mică la prima vedere şi complexitatea rezolvării acesteia arată că Şevciuk se teme de o eventuală pierdere a poziţiei sale dominante.
După alegeri, a fost situat în fruntea piramidei admiraţiei – aproape că fiecare politician moldovean era gata să stea în rând pentru a-i săruta mâna. Câte cuvinte pompoase au fost spuse la Chişinău la adresa lui, aşa zisului domn care anunţă progresul.
Şcolile sunt o concesie. Şevciuk şi cei care stau în spatele său doresc să obţină ceva în schimb. Şi din senin a apărut o decizie de la curtea europeană cu o hotărâre şi trebuie să dea ceva...Aceast lucru e în contradicţie cu psihologia penală a liderilor actuali din Transnistria. Dacă le-ar introduce în buzunare câteva milioane, atunci poate ei vor merge la negocieri.
Însă are un punct slab şi Şeviuck, dar şi prietenii săi apropiaţi, care acum sunt împărţiţi în funcţiile cheie în Transnistria. După ei plânge demult „lista Magnitski”. Iar dovezi sunt suficiente. Diplomaţii moldoveni şi cei europeni i-au alintat prea mult pe Şevciuk şi cercul său apropiat.
Este o abordare greşită, care nu face decât să stimuleze tendinţele paranoice. Mai are puţin (n.t.-E.Şevciuk) şi i se va părea că poate şantaja pe toată lumea cu aceste şcoli.
Sute de tineri care locuiesc în Transnistria, dar dețin și cetățenia moldovenească, ucraineană sau cea rusească, sunt încorporați în armata transnistreană. Condițiile din armată lasă mult de dorit, soldații sunt maltratați, din această cauză mulți fug de acolo. De ce tolerează liderul de la Tiraspol aceste încălcări de drepturi? Cum ar putea fi protejați acei tineri?
Nicicum. Aşa cum e imposibil să protejezi orice persoană care locuieşte în Transnistria de atacurile din partea autorităţilor. Măsurile represive sunt foarte diverse. Există însă şi opţiuni juridice pentru a evita încorporarea. În armata transnistreană nu sunt luaţi cei care nu au cetăţenia rmn. Există procedura de obţinere a cetăţeniei, dar dacă nu doriţi ca copilul vostru să servească armatei transnistrene, e suficient ca acesta să nu obţină cetăţenia. Desigur aceasta limiteaza posibilităţile profesionale dacă persoana respectivă intenţionează să rămână în regiune. Dar fiecare poate lua o decizie, deşi nu totdeauna lumea e informată referitor la drepturile pe care le are.
Cum apreciați situația mass mediei din Transnistria?
La ziua de azi, aceasta este, mai degrabă, o sursă de dezinformare în masă. Este şi un raport al Cetrului de Jurnalism Independent în care sunt expuse mai multe dovezi în urma monitorizării. Realitatea, însă, este una mai tristă decât în orice raport. Populaţia este alimentată cu dezinformări. În Internet sunt sute de activişti anonimi plătiţi care îl laudă pe Şevciuk pe diverse site-uri de socializare şi îi „otrăveşte” pe oponenţii săi.
Despre ce putem să mai vorbim dacă partenerul cheie din afara regiunii este Partidul Comunist din Federaţia Rusă, condus de comunistul Ghenadii Ziuganov. La Chişinău, actuala conducere din Transnistria are relaţii mai aprofundate cu PCRM.
Au unde apela oamenii din Transnistria atunci când le sunt încălcate drepturile?
Nu au unde să se adreseze. Sunt cazuri unice când aceştia se adresează la Curtea Europeană pentru Drepturile Omului. Oamenii sunt lipsiţi de drepturi şi sunt speriaţi.
De ce credeți că populația Transnistriei este în continuă descreștere? De ce pleacă oamenii din regiune, care ar fi cele mai importante motive?
Pleacă cei care pot pleca. În regiune rata somajului e mare. Salariile sunt mici. Perspective nu există. Le este bine doar celor care au ajuns la conducere pentru a primi adaos la salariu în plic. Aceşti oameni primesc premii de la 200 până la 5000 dolari SUA pe lună.
Mai există o categorie nu prea mare de oameni de afaceri, dar succesul lor e legat direct de legăturile pe care le au aceştia în administraţie. Oamenii apţi de muncă pleacă în Rusia sau în Europa. Creşte numărul purtătorilor HIV şi tuberculoză.
În comparaţie cu dezvoltarea şi investiţiile care ajung în regiunile vecine, Transnistria fierbine „în sucul propriu”. Înainte erau foarte importanţi banii proveniţi din consumul gazului, care se adunau de la consumatori şi se împărţeau în interiorul Transnistriei. Acum aceste surse practic nu există. Aceasta pentru că consumatorii cei mai importanţi de gaz, intreprinderile, nu au venituri. Nimeni nu se gândeşte la viitor, în special conducerea. Transnistria funcţionează în calitate de zonă offshore pentru businessul din Ucraina. Din traficul de mărfuri câştigă actuala conducere a Transnistriei şi partenerii lor din Ucraina, dar, de asemenea, cred, că o parte ajunge şi grupurilor de interese de la Moscova. Sunt profituri uriaşe, zeci şi sute de milioane de dolari. Iar în condiţiile acestea pe nimeni nu-i interesează viaţa oamenilor simpli. Pe oameni doar îi alimentează cu demagogii de tot felul.
Cum sunt respectate drepturile lingvistice în Transnistria? Știm că teoretic limba rusă, moldovenească și ucraineană sunt limbi oficiale în regiune, dar practic...?
Trei limbi care au acelaşi statut nu se întrebuinţează nicăieri. Ca şi multe altele, în Transnistria zilelor noastre egalitatea acestor trei limbi ne aduce aminte de zgârie-norii de carton din Coreea de Nord. Aparent sună frumos şi promiţător, aşa ca în cazul Coreei de Nord, însă în interior această idee e goală. În Europa există multe regiuni unde se folosesc mai multe limbi drept oficiale. Să declari multilingvismul în lege nu înseamnă nimic. Pentru a aplica acest lucru sunt necesare mai multe resurse, care niciodată n-au fost alocate. Pentru a mima sunt câteva ziare care se editează în limba moldovenească şi ucraineană, care oricum nu sunt citite. Nu există niciun portal local pe Internet care să aibă versiunea în limba moldovenească şi ucraineană. Nu e greu să tragem concluziile. 
În şcolile cu predare în limba rusă (n.t. – din Transnsistria) în timpul URSS în mod obligatoriu era predată şi limba moldovenească. Era predată mai bine decât limbile străine, ştiu asta din propria experienţă. Acum în şcolile transnistrene elevilor li se propun două variante, dar în cele din urmă ei aleg limba ucraineană pentru că este mai apropiată de limba rusă şi mai uşor de învăţat. În consecinţă elevii nu cunosc nici ucraineana, nici moldoveneasca. În aşa mod, situaţia din zilele de azi e mai rea decât cea din perioada sovietică. Nu m-aş mira dacă în viitorul apropiat tinerii de pe ambele maluri ale Nistrului vor putea vorbi unii cu alţii doar în engleză.
Cum apreciați activitatea OSCE în Transnistria?
OSCE se ocupă cu monitorizarea. Atunci când există procese de judecată împotriva jurnaliştilor, reprezentanţii OSCE încearcă să fie prezenţi. Ne-au acordat susţinere morală, dar nu mai mult. Când vine vorba de încălcări ale drepturilor omului, OSCE nu are dreptul de a interveni, doar de a monitoriza.
Dacă e să vorbim despre programe, care presupun finanţare, autorităţile de la Tiraspol sunt bucuroşi de orice bani sau cadouri, mai ales când acestea ajung în conturile unor asociaţii non-guvernamentale aproapiate lor. Risipirea banilor proveniţi din structurile internaţionale nu este străină pentru funcţionarii din Transnistria. La acest capitol i-ar invidia şi piraţii somalezi.
Ar trebui de atras mai multă atenţie transparenţei structurilor transnistrene care colaborează cu organizaţiile internaţionale. Sunt sigur că nu se vor bucura mulţi dacă se va solicita mai multă transparenţă în gestionarea fondurilor.
Notă: Interviul a fost realizat în cadrul proiectului "Promovarea drepturilor omului în regiunea transnistreană prin intrmediul presei independente" finanţat de National Endowment for Democracy.
Citește și:
«Unul din obiectivele mele este de a modifica Legislaţia pentru înlocuirea la maxim a importurilor de produse agroalimentare cu produse autohtone» Interviu cu Ion SULA, Director General al Agenției Naționale pentru Siguranța Alimentelor
 - Domnule Director General, revenirea Dumneavoastră în funcția pe care o exercitați este mai mult decît firească, pentru că, în fond, e domeniul din care nu ați plecat niciodată pentru nici un minut. Cum v-ați ...
Citește și:
Maxim Braila: Schimbările pe care le vor trăi oamenii, vor fi și ale mele
Maxim Braila este tânărul căruia îi pasă de țara și locul în care s-a născut. Îi pasă de Chișinău și locuitorii lui. Își vede viitorul acasă, iar pentru chișinăuieni, visează să le poată asigura un trai ...
 
Comentarii
Vali
28.09.2013 19:16
Am vaga impresie ca am mai citit acelasi interviu cu ceva timp in urma. O observatie - Konoplev greseste atunci cand afirma ca niciunde nu se mai folosesc 3 limbi oficiale intro tara. Il informez ca potrivit Wikipedia.org in Elvetia sunt 4 limbi oficiale - germana, franceza, italiana si retoromana.
Adaugă comentariu
Vă rugăm să folosiţi un limbaj decent în comentariile pe care le lăsaţi. Folosirea de cuvinte obscene, atacuri la persoana autorului (autorilor) materialului, afişarea de anunţuri publicitare, precum si jigniri, trivialităţi, injurii se vor sancţiona prin cenzurarea parţială a comentariului, ştergerea integrala sau chiar interzicerea dreptului de a posta, prin blocarea IP-ului folosit. Site-ul politik.md nu răspunde pentru opiniile postate în rubrica de comentarii, responsabilitatea formulării acestora revine integral autorului comentariului.
Nume / Prenume
 
Mesaj
 

Introduceţi codul
CAPTCHA Image
refresh
 
   

Credeți în Moldova! (VIDEO) (1)
Conferință de presă Trump-Putin: “Discuțiile au fost reușite. Este un foarte bun început” (VIDEO)
Partide politice


Publicitate
| Politic | Social | Economic | Extern | Transnistria | Interviuri | Cultural | Divertis | Sondaje | Opinii | Horoscop | Infografic | Sport |   Contacte   |